Paragina unui complex sportiv de zeci de milioane de euro, la Medgidia

Stadion-foto-satelit1
În anii 80, în plin avânt al construcţiilor megalomanice, un primar întreprinzător a construit la Medgidia o bază sportivă ce reprezenta un prilej de mândrie pentru orice locuitor al oraşului de pe malul Canalului-Dunăre Marea Neagră. În fond, ce alt oraş de provincie se mai putea lăuda cu un stadion de aproape 33000 locuri, hotel pentru cazarea sportivilor, bazin de înot acoperit, de dimensiuni olimpice, patinoar, sală multifuncţională, sală de lupte, terenuri de tenis, handbal şi minifotbal?!

După aproape 40 de ani, complexul sportiv Medgidia e o ruină gigantică, unde natura sălbatică îşi reintră în drepturi. Uriaşul oval de beton, cu tribunele surpate pe alocuri, pare o navă spaţială ce a avut ghinionul să eşueze într-un oraş sărac din lumea a treia, și a fost dezmembrată de către băştinaşi. Băncile de lemn montate pe tribune au dispărut de mult, la fel şi tabela electronică, iar toaletele amplasate de jur împrejurul arenei au fost vandalizate.
Terenul de joc e acum o pârloagă unde câţiva copii bat mingea, iar pe aleile din jur mișună mai mulți câini maidanezi semi-sălbăticiți.

De jur împrejurul arenei, pe fostele terenuri de tenis şi handbal, natura îşi revendică drepturile. Boscheţii şi iarba ce şi-au făcut loc prin crăpăturile asfaltului reiau în stăpânire un loc care le-a fost furat în urmă cu 40 de ani. Printre buruieni, pe marginea fostelor alei de promenadă, zac triste mai multe statui din piatră ce amintesc de fostele tabere de sculptură şi ceramică ce se organizau la Medgidia.
În fața hotelului cu fațada scorojită, zac câteva zeci de mii de scaune din plastic colorat. Au fost aduse în urmă cu zece ani de la arena Lia Manoliu din București și de atunci așteaptă în zadar să fie montate pe stadionul din Medgidia. La ce bun însă, căci aici nu s-a mai jucat un meci de fotbal de ani buni…

„Speranţa mă ţine tare ca o stâncă”

În partea de nord a complexului, pe malul canalului se află bazinul olimpic de înot și sala de lupte. Clădirea este în conservare, cel puțin asta ar sugera faptul că ușile sunt încuiate, pentru a împiedica accesul persoanelor. Nu însă și accesul câinilor, care se plimbă nestingheriți prin interior. Reușim să fotografiem, printr-o fereastră cu geamul spart fostul bazin, acum o groapă uriașă și inutilă, plină de moloz.
La patinoar găsim aceeași paragină. Mantinela de lemn a dispărut de mult și buruienile au inundat patinoarul și tribunele. Clădirea care adăpostea vestiarele și o cofetărie are pereţii sparţi și acoperiți cu grafitti şi mesaje porcoase, tâmplăria a fost furată. Înainte de a ieși prin impozantele porți de metal, pe vremuri telecomandate, zâmbim amar citind un mesaj mâzgălit pe peretele unei foste toalete: „Speranţa mă ţine tare ca o stâncă”

O ambiție a fostului primar Iftimie Ilisei

Conform informaţiilor de pe Wikipedia, Stadionul Iftimie Ilisei (după numele „ctitorului”) se află şi astăzi pe locul trei în România în ceea ce priveşte numărul de locuri în tribune, 32.700 (după Arena Naţională, cu 55.634 locuri şi stadionul Dan Păltinişanu din Timişoara, cu 32.972). Stadionul din Medgidia este mai mare decât Cluj Arena, Ion Oblemenco din Craiova şi stadionul Steaua din Bucureşti.
Complexul sportiv Medgidia a fost construit în anul 1978, la iniţiativa unui primar legendar al oraşului, Iftimie Ilisei. Un om foarte ambiţios, Ilisei a profitat de prezenţa fabricii de ciment din Medgidia şi s-a apucat să construiască un complex sportiv inutil de mare pentru un oraş de doar 40000 locuitori. Poveştile din acea perioadă spun că însuşi Ceauşescu a fost uluit atunci când a aterizat cu elicopterul pe gazonul stadionului, cu ocazia unei vizite oficiale la Medgidia. Se spune că până şi fostul dictator ar fi fost contrariat de dimensiunile acestei investiţii şi l-ar fi tras la răspundere pe Ilisei. În pericol să fie închis pentru că a cheltuit nejustificat „banii poporului”, fostul primar a fost totuşi iertat.

Actualul primar nu are soluții

Primarul Municipiului Medgidia, Marian Iordache nu vede nicio soluție pentru repararea și modernizarea bazei sportive: „Nu avem echipe de fotbal care să o folosească, nu avem sponsori care să plătească susținerea vreunei echipe de fotbal, nu sunt șanse pe termen scurt să se reactiveze vreuna. Cu excepția sălii de sport, care este plină permanent, inclusiv sâmbăta și duminica și unde avem tot felul de activități, celelalte nu au niciun fel de posibilități deocamdată.
Hotelul funcționează, avem echipe de muncitori care ocupă etajele doi și trei și am reușit să modernizăm anul trecut etajul unu. În rest, nu sunt posibilități deocamdată să se dezvolte activitatea sportivă la Medgidia, cu o echipă de fotbal care să fie susținută în Diviziile C, B sau A, pentru că sunt costuri enorme care nu pot fi susținute de la buget”.

Sursa: Dezvaluiri.ro

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comments are closed.