De maxim interes

Demonstraţie de tehnică a unei nave amiral a SUA în portul Constanţa

327762-deschidere-1O navă amiral a Flotei a VI-a a SUA participă în aceste zile la mai multe exerciţii în Marea Neagră împreună cu fregata românească „Regele Ferdinand”. La recepţia organizată pe vapor, cu această ocazie, reprezentanţii Ambasadei SUA în România au vorbit despre viitoarele relaţii dintre cele două armate.

Vineri, Ambasada SUA a organizat o recepţia pe nava USS Mount Whitney pentru oficialităţi, dar şi un tur de presă. Jurnaliştii nu au fost singuri pe navă, o delegaţie de ataşaţi militari ai mai multor state efectua de asemenea o vizită. Turul de navă a cuprins o vizită în comandă, dar şi la pupa şi prova. Au impresionat sistemele de comunicaţii care se puteau vedea de afară. De fapt, acesta este şi rolul echipajului, după cum veţi vedea mai târziu. Ziariştii nu au avut acces în laboratoarele secrete ale navei. Au putut vedea însă un clopot folosit pentru a boteza copii, aflat pe punte. Numele celor botezaţi sunt inscripţionate pe interior. Una dintre cele mai interesante apariţii a fost cea a piloţilor (nava este dotată cu un aparat Knight Hawk de căutare şi salvare pe mare). Toţi purtau mustaţă. Este o tradiţie în rândul piloţilor să poarte mustaţă cât timp sunt pe navă, spune unul dintre ei. Cu cât mai mare, cu atât înseamnă că a stat mai mult în misiune.

Produce electricitate cât pentru un mic oraş

Mount Whitney (MTW) a fost construită în şantierul naval din Newport şi numele său provine de la un munte din Sierra Nevada. Este nava amiral a flotei a şasea a SUA, face parte din forţa de atac a NATO. Are 150 de militari la bord, 12 ofiţeri, dar şi 150 de marinari civili. MTV este prima navă de război a SUA la bordul căreia se află, în mod permanent, personal feminin. MTW are la bord destulă mâncare pentru a hrăni echipajul 90 de zile şi poate transporta provizii pentru a ajuta la evacuarea de urgenţă a 3.000 de persoane. Nava produce zilnic 100.000 galoane de apă (circa 378.500 litri) şi are în rezervoare circa un milion de galoane de combustibil (375 milione litri). Cele două ancore ale navei cântăresc 11 tone fiecare, iar cablurile care o susţin au, fiecare, câte 25 de tone. Capacitatea electrică este de 7.500 kilowaţi, suficient pentru a alimenta un oraş de mic dimensiuni.

Inima navei, sistemul de comunicaţii

Mount Whitney are la bord câteva tunuri. ”Aceste arme au numai rol defensiv”, spune gazda noastră. Nava excelează însă la capitolul comunicaţii. Practic, armata SUA nu are o navă mai performantă la acest capitol. Poate recepţiona, transmite şi procesa cantităţi imense de date din orice punct de pe glob. Este cea mai sofisticată navă din ceea ce în armara americană se încadrează în categoria C4I (Command, Control, Communications, Computer, and Intelligence). De aici se controlează forţele aeriene, de sol şi maritime, care pot fi dispersate pe zone extrem de întinse. În aceste zile, nava americană participă la o serie de exerciţii în Marea Neagră, alături de fregata românească ”Regele Ferdinand”.

De ce este importantă România pentru SUA

La recepţie a participat şi însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher. Acesta a precizat, în discursul său, că România este unul dintre cei mai buni şi mai loiali aliaţi ai SUA. “În ultimul deceniu, în calitatea sa de membru NATO din anul 2004 România s-a transformat într-unul dintre cei buni şi mai loiali aliaţi ai Statelor Unite, aducând o contribuţie timpurie la eforturile NATO şi ale coaliţiei în Kosovo, Irak şi Afganistan”, a spus acesta. Oficialul a subliniat că Mihail Kogălniceanu va avea un rol important retragerea echipamentelor militare din Afganistan. ”Pe măsură ce se apropie retragerea trupelor ISAF din Afganistan, Mihail Kogălniceanu va deveni un nod de transport esenţial pentru echipamentele americane care se reîntorc din Afganistan”, a declarat acesta.

 

Sursa: http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/foto-demonstratie-de-tehnica-a-unei-nave-amiral-a-sua-in-portul-constanta-318118.html

Oraşul turistic Isaccea este sufocat de ruine… moderne

Filatura Isaccea

Filatura Isaccea

În locul pensiunilor și restaurantelor, orașul dunărean Isaccea întîmpină turiștii cu o atmosferă de oraș ce abia a supraviețuit unui bombardament. În plin centru se află mai multe clădiri ce stau să cadă. Prima clădire ce se iveşte în acest peisaj dezolant adăpostea filatura de bumbac a oraşului. Aceasta a fost înfiinţată în 1981 şi a funcţionat până în anul 2004, oferind în perioada de funcţionare locuri de muncă pentru câteva mii de femei din Isaccea şi din comunele învecinate. Cum arată ea astăzi? Ca după bombardament… Doar o parte din foştii piloni de susţinere mai sunt astăzi în picioare. Nu mai există acoperiş, ferestre sau uşi. Tot ceea ce se mai putea refolosi sau vinde din această hală imensă a fost furat imediat după ce fabrica a intrat în faliment. Printre numeroasele grămezi de moloz, doar câteva fire de iarbă mai curajoase au reuşit să răsară. Legenda urbană spune că noul proprietar, un cetățean italian a încărcat tot fierul din armătura fostei construcții pe o barjă și dus a fost. Oamenii săraci din zonă au completat dezastrul: au furat tot ce putea fi refolosit.

 

Un articol de Mihai Răzvan ROTARU

Viviana MIHĂLȚEANU

La doar câteva sute de metri distanţă găsim un complex de clădiri impunătoare aflate în stare avansată de degradare. E fostul sediu al Regiei Autonome a Tutunului, singurul imobil de patrimoniu industrial din urbe, care a fost mistuit de flăcări, în seara zilei de 20 noiembrie 2009 şi a ars ca o uriaşă torţă. Acum, cele două clădiri ale Regiei au un aspect deplorabil, fără acoperiş, cu tencuiala căzută şi cu pereţii coşcoviţi.

În faţa acestor clădiri, imediat lângă şosea, se află un hotel ce nu a ajuns niciodată să cazeze turişti. Construit în perioada comunistă de Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum, cu o capacitate de 60 de locuri de cazare în hotel şi 250 în restaurant, hotelul ar fi trebuit să  găzduiască turiştii interesaţi de istorie (cetatea Noviodunum este o importantă atracţie turistică) şi îndrăgostiţi de Dunăre. În 2007, când firma tulceană En Vogue a cumpărat imobilul de la Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum, acesta era terminat în proporţie de 90%. Din păcate, firma nu a dus la bun sfârşit acest proiect, iar astăzi hotelul este în paragină. Spre deosebire de celelalte clădiri, hotelul are acoperiş, dar în interior totul e ruină. Bucăți mari din pereți au fost dărâmate, pereții rămaşi au fost mâzgăliți cu semne și texte obscene iar resturile de ambalaje și fecalele sunt peste tot. Restaurantul arată un pic mai bine doar pentru că aici au funcţionat câţiva ani un club de noapte şi chiar… primăria.

Nici chiar lăcaşurile de cult nu au scăpat de acest „blestem” al ruinelor moderne. Oraşul Isaccea se poate mândri cu o biserică ce a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVIII (cu hramul Sfântul Gheorghe).

 

Aceasta deţine un valoros iconostas de lemn, ce datează din epoca lui Vasile Lupu (cca.1645), adus aici de la fosta mănăstire Adam (jud. Galaţi). În curtea acestei biserici se află un al doilea lăcaş de cult, ridicat doar pe jumătate. Lucrările pentru această biserică au demarat în 1906 şi nu s-au finalizat nici până în ziua de azi. Cert este faptul că deşi lucrările nu au avansat şi nici nu am vedea rostul construirii a două biserici în aceeaşi curte, această clădire nu a fost demolată.

Primarul nu are deocamdată soluții

Pentru a afla cum se împacă autoritățile locale cu aceste dărâmături în plin centrul oraşului, am stat de vorbă cu primarul Anastase Moraru. El ne-a declarat că este conștient că aceste construcții abandonate strică imaginea orașului și că se caută soluții, dar va mai dura până când Isaccea va scăpa de ruine. Șeful administrației locale ne-a confirmat că în hotelul actualmente semi-demolat a funcționat chiar și sediul primăriei timp de 12 ani, până în 2007, când a fost cumpărat de o firmă din Tulcea, Envogue. Edilul ne-a explicat că Primăria a încercat să pună sechestru pe clădire pentru a-i da o utilitate, dar a întâmpinat greutăți: „Firma nu și-a plătit impozitul pe clădire și noi am încercat să îi punem sechestru asigurator să putem să îi dăm o folosință sau să o vindem. Am făcut procedurile de executare și am ajuns la procesul verbal de sechestru. Din păcate, nu am reușit să punem sechestru pe clădire pentru că până să ajungem noi cu procesul verbal, firma și-a declarat insolvența. Acum trebuie să așteptăm, e o procedură destul de greoaie de acum încolo”.
Primarul ne-a mai spus că situația este la fel de complicată și cu celelalte clădiri dezafectate aflate în centrul orașului: „ Aceeaşi poveste este şi cu fosta filatură, pentru că ne judecăm cu ei să îi dea o destinaţie, ori să îşi facă ce au de făcut pe legea urbanismului (trebuie să îşi facă curat, să poată să şi-o îngrădească). Nu ştim însă câte şanse de reuşită avem. Firma deţinătoare se numeşte Infilo Bianco din Bucureşti, iar în spatele ei este un antreprenor italian. Am purtat o discuţie cu el şi i-am spus că în eventualitatea în care ar dori să construiască ceva pe acel amplasament, oricum trebuie ca mai întâi să demoleze actuala clădire. Oricine va veni să construiască aici tot trebuie mai întâi să dărâme. Noi i-am spus că sunt firme care  pot face acest lucru gratuit, căci el încă mai plăteşte impozit pe clădirile alea care mai sunt acolo. Nu vrea să înţeleagă. Mă rog, au altă gândire italienii. Regia Tutunului este în aceeaşi situaţie, aceeaşi procedură. Noi trebuie să îi dăm o destinaţie. Ori mai vrea  să facă ceva acolo, ori o vinde. El are nişte datorii către noi. Suntem în ultima etapă, în perioada imediat următoare trebuie să îi punem sechestru”.

 

Sursa: http://www.dezvaluiri.ro/reportaj/510592-orasul-turistic-isaccea-este-sufocat-de-ruine-moderne

EXCLUSIV Constantin Zaharia, fost şef la CFR Marfă, forţat să-şi dea demisia din funcţia de consilier al Ramonei Mănescu. Plus: deplasarea în Kazahstan cu Gruia Stoica

 

ZahariaConstantin Zaharia, fost director general al CFR Marfă şi fost şef al Autorităţii Feroviare Române (AFER), şi-a dat marţi demisia din funcţia de consilier al ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu. Într-un miniinterviu acordat Ziarului de Investigaţii, Zaharia a lăsat să se înţeleagă că a fost forţat să ia această decizie, dar nu a precizat dacă presiunile au venit din partea ministrului sau a altor persoane. Potrivit informaţiilor obţinute de Ziarul de Investigaţii, motivul pentru care Zaharia nu a mai fost dorit în minister este o deplasare făcută de acesta, la finele lunii octombrie, în Kazahstan, împreună cu omul de afaceri Gruia Stoica.

La începutul convorbirii telefonice, când l-am întrebat despre deplasarea în Kazahstan, Constantin Zaharia nu a negat: „Cum să vă spun, de-acum încolo nu mai contează, că nu mai sunt consilier… de astăzi”. Apoi, proaspătul demisionar, atunci când a fost întrebat din nou dacă a fost în acea delegaţie, menţionându-i-se şi numele lui Gruia Stoica, a dat înapoi: „Nu am nimic în comun cu acel individ. Cum să vă spun… se speculează nişte chestii… Chiar nu am nimic în comun cu individul pe care l-aţi pomenit. Peste tot pe unde am fost, am fost împreună cu colegii mei, nu am intrat în contact cu nimeni, nu am discutat nimic cu nimeni, puteţi să verificaţi treaba asta”. Cu greu am obţinut de la Constantin Zaharia câteva explicaţii despre motivele care l-au determinat să-şi dea demisia. „Nu pot să vă spun acum, la telefon. Poate că va veni odată vremea să vorbesc. Cum să vă spun, am fost pus într-un reportaj că sunt vinovat de anumite lucruri de la CFR Marfă. Şi adevăraţii vinovaţi văd că sunt ocoliţi”, a spus el. Zaharia a refuzat să-i nominalizeze pe respectivii „vinovaţi”, rezumându-se să spună: „cei care au fost înaintea mea. Din 2005 şi până în 2013 îi găsiţi, unul după altul – şi cu împrumuturi făcute aiurea, şi cu asocieri făcute aiurea, şi cu puişori făcuţi aiurea”. Singurul comentariu pe care l-a mai făcut fostul consilier al Ramonei Mănescu, în afară de autodezvinovăţire, a fost că „nu este bine ce se întâmplă” (la Ministerul Transporturilor).

Autor: Adrian Bărbulescu

 

Sursa: https://ziaruldeinvestigatii.ro/blog/posts/exclusiv-constantin-zaharia-fost-sef-la-cfr-marfa-fortat-sa-si-dea-demisia-din-functia-de-consilier-al-ramonei-manescu-plus-deplasarea-in-kazahstan-cu-gruia-stoica

Mihai Daraban: ENEL este ”stat în stat”. Profit FABULOS făcut de italieni. Se cere NAȚIONALIZAREA(11)

 

 

Mihai Daraban: ENEL este ”stat în stat”. Profit FABULOS făcut de italieni. Se cere NAȚIONALIZAREA
08-11-2013 scris de Alex Popescu

”ENEL este stat în stat. Nu mai coloborează cu nimeni. Vă recomand să nu mai faceți afaceri cu ei. Și noi ne-am schimbat distribuitorul de energie și sutem foarte mulțumiți”. Declarațiile îi aparțin lui Mihai Daraban (foto), președintele CCINA, și au fost făcute ieri seară, la decernarea premiilor pentru cele mai bune firme din județ. Atât de supărat a fost Daraban încât nu a mai acordat, în acest an, premiul pentru cea mai profitabilă companie, care ar fi trebuit să revină ENEL. A premiat în schimb firma cu cei mai mulți angajați.

Dacă ne referim la profit, cel înregistrat de ENEL în anul 2012 este de-a dreptul fabulos. Italienii au obținut un profit brut din exploatare de 103.009.289 lei (circa 23,2 milioane euro), cel mai mare din județ. Profitul este cu circa 40% mai mare decât al firmei clasate pe locul al doilea. Vă oferim altă comparație, pentru a vă face o idee mai clară. Un alt furnizor de utilități, SC RAJA SA, a înregistrat un profit de aproape 11 milioane de lei. Cifra de afaceri a ENEL a fost de 480 milioane lei, ceea ce înseamnă că profitul brut totalizează un sfert din total, o cifră cu adevărat impresionantă.

Acuzații de sabotaj

ENEL a fost criticat dur și de alte oficialități din Constanța. Reprezentanți ai conducerii orașului vorbeau, încă de acum cinci ani, de SABOTAJ atunci când curentul electric pica în Mamaia de mai multe ori pe zi, în timpul sezonului estival.

În iarna lui 2012, președintele Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, tuna și fulgera împotriva ENEL, după ce zeci de localități rămăseseră fără curent electric, iar echipele de intervenție nu erau de găsit. ”Am hotărât ca atât CJC în numele localităţilor şi cetăţenilor judeţului Constanţa, cât şi RAJA SA, să dăm în judecată ENEL care îşi permite să îşi bată joc de cetăţenii judeţului Constanţa şi de toate firmele şi instituţiile private sau publice din judeţ. ENEL trebuie să intervină în 12 ore în mediul urban, în 24 de ore în mediul rural şi, în situaţii de forţă majoră, excepţionale, 72 de ore. La Constanţa, viscolul a durat câteva ore. Din păcate, această companie privată nu a avut suficiente echipe de intervenţie, suficiente utilaje şi echipamente ca să poată interveni în tot judeţul. Au fost obligaţi să aducă echipe de intervenţie din Călăraşi, Ialomiţa şi alte judeţe vecine. ENEL Dobrogea nu este în stare să aibă contracte cu firme serioase care să acopere întreg teritoriul judeţului pentru a putea interveni în timp real”, spunea atunci Constantinescu.

Ministrul Energiei vorbește despre naționalizare

Recent, în octombrie 2013, ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a criticat la rândul lui foarte dur compania Enel, care, spune el, a cumpărat societăţi de distribuţie a energiei electrice în România, dar nu şi-a îndeplinit obligaţiile din contactele de privatizare. ”Ne-am aşteptat ca, prin privatizarea companiilor de distribuţie, calitatea serviciilor să crească, dar nu este aşa, cele mai multe reclamaţii le avem în ceea ce priveşte companiile private. Este vorba de calitatea investiţiilor şi de relaţia cu clienţii. Este timpul ca aceste companii să se alinieze la standardele europene şi în ceea ce priveşte piaţa din România, trebuie ca aceste companii să-şi revizuiască politica de distribuţie a energiei în România”, a afirmat Niţă. El a amintit că Electrica a dat în judecată trei companii private de utilități, printre care și ENEL, la Curtea de la Paris, pentru neîndeplinirea obligaţiilor din contractele de privatizare. ”Companiile vor trebui să plătească sume foarte mari”, a completat Niţă.
Întrebat dacă există riscul ca aceste companii de distribuţie să fie naţionalizate, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, el a răspuns: ”Întotdeauna există riscuri”. ”Înţelegem că exportăm profiturile şi internalizăm cheltuielile, dar acest lucru nu trebuie făcut în detrimentul consumatorului, fie el casnic sau industrial”, a adăugat Niţă.

Ce spune Curtea de Conturi

Declarațiile ministrului sunt susținute și de un audit al Curții de Conturi. ”În cazul Contractului privind privatizarea SC Electrica Dobrogea SA s-a constatat nerespectarea de către Cumpărător, în calitatea sa de acţionar majoritar, a obligaţiei de a determina societatea să utilizeze Preţul Acţiunilor Nou Emise, în sumă de 32.351.000 euro, în scopul finanţării investiţiilor necesare pentru dezvoltarea activităţilor de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, cu influenţă directă asupra calculului tarifelor de distribuţie a energiei electrice. Pentru investiţiile realizate conform Planului de Afaceri nu s-a utilizat de către societate Preţul Acţiunilor Nou Emise conform clauzelor contractuale, acestea fiind efectuate exclsuiv din fluxurile de numerar generate de activitatea curentă. Pentru nerespectarea prevederilor contractuale, SC Electrica SA a acţionat în instanţă cumpărătorul, solicitând “50 la sută din Preţul Acţiunilor Nou Emise”, conform contractului de privatizare”, se arată în audit.

Pretenții la privatizare
Enel a achiziţionat fostele filiale de distribuţie a energiei Muntenia Sud, Dobrogea şi Banat. Contractul de privatizare pemtru Electrica Banat și Electrica Dobrogea a fost semnat în iunie 2004, fiind primul proces de privatizare finalizat de statul român în sectorul de distribuție a energiei electrice. Potrivit strategiei de privatizare, investitorul selectat pentru privatizare, respectiv ENEL, a cumpărat 24,62% din capitalul Electrica Dobrogea, urmând să facă apoi o majorare de capital până la 51%, majorarea care ajungea tot în buzunarul său. Pe parcursul negocierilor, ENEL SpA a ridicat mai multe probleme cum ar fi moratoriu privind obligațiile de mediu pentru o perioadă de 15 ani; tratament preferențial din punct de vedere fiscal, respectiv probleme legate de TVA și scutiri de taxe vamale; preluarea de către companii a activelor de distribuție care aparțin agenților economici care au consumatori și garantii guvernamentale privind despăgubirea 100% în cazul apariției unor situații justificate. Pe parcursul negocierilor s-a stabilit și ca italienii să aibă o rată reglementata de recuperare a capitalului de 12% în primul an și de 10% în anii următori.

A plătit 46 milioane euro, a câștigat jumătate din sumă numai în 2012

Practic, ENEL încheia o afacere din care știa sigur că nu putea pierde și care avea să îi aducă profituri fabuloase. Prețul plătit pentru Electrica Dobrogea a fost de 42,7 milioane euro. Ministrul de stat Dan Ioan Popescu a declarat, în conferința de presă din 2004, imediat după semnarea actelor de privatizare, că ”raportat la societate și la momentul privatizării, pretul obținut pentru Electrica Dobrogea este unul foarte bun”. E a menționat că Electrica Dobrogea a avut un profit de 0,64 milioane euro în 2002 și pierderi de 0,02 milioane euro în 2003. “Tranzacția este remarcabilă pentru această țară”, a spus și reprezentantul BNP Paribas, Herve Hascoet.

Remarcabil cu adevărat este că ENEL a reușit, numai în 2012, să obțină ca profit aproape jumătate din suma pe care a plătit-o să cumpere Electrica Dobrogea. Profitul, reclamă consumatorii, s-a făcut pe spatele lor, prin faptul că nu s-a investit aproape deloc în modernizare și retehnologizare.

 

Sursa: http://ziarultimpul.ro/articol/2721/mihai-daraban-enel-este-stat-in-stat-profit-fabulos-facut-de-italieni-se-cere-nationalizarea.html

Cum moare un supermarket

Sute de constănţeni se înghesuie pentru ultimele reduceri ale magazinului

 

Unul dintre supermarket-urile cunoscute din oraşul Constanţa îşi trăieşte ultimele clipe. Real Constanţa Sud se va închide peste câteva zile. Reţeaua magazinelor a fost preluată de către un competitor, iar cum în Constanţa existau două, s-a renunţat la unul dintre ele.

Pentru constănţeni, moartea unui supermarket nu este un lucru rău, dimpotrivă. Magazinul a anunţat promoţii finale, ceea ce i-a făcut pe mulţi cumpărători să ia cu asalt rafturile. De mult nu a mai fost parcare aşa de plină ca în ultimele zile. Şi nici aşa de mare aglomeraţie ca  în aceste zile nu a fost probabil de la inaugurare. ”Am venit să vedem ce preţuri sunt. Am auzit că totul e redus cu 50%”, spune un cumpărător.

Imaginea din interior este dezolantă. Mii de cumpărători par adecărate păsări de atac în căutarea pradei perfecte. Standurile cele mai căutate nu prea mai au multă marfă, deşi reducerile nu sunt anunţate de câteva zile. În regiunea cu produse IT mai zac câteva laptopuri, dar aproape niciunul nu mai este întreg. Lipseşte câte o tastă din fiecare. Preţul este redus numai cu 20% şi este trecut cu o etichetă, cu pixul, nimeni nu a mai avut timp să facă ectichete colorate care să anunţe discount-ul.

Puţin mai jos este secţiunea de telefoane mobil. ”E bun preţul?”, întreabă o doamnă care vrea să-şi cumpere un smartphone ieftin. ”Doamnă, la preţul ăsta nu găsiţi ceva mai bun”, încearcă să o convingă vânzâtorul. A fost convinsă în cele din urmă de reducerea de 20%. Vârfurile de gamă nu au însă nicio reducere, aşa că un Samsung Galaxy S4, de exemplu, poate fi găsit în magazinele online la preţuri mai mici decât cele din muribundul Real.

Sunt şi câteva televizoare cu diagonala mare. Lumea se grăbeşte să pună mâna pe ele, deşi reducerea nu este foarte mare şi gama de modele care a rămas se numără pe degetele de la o mână.

Cărţile şi rechizitele, cele mai mari reduceri

Cele mai mari reduceri sunt la cărţi şi rechizite: 50% din preţul afişat pe raft. Lumea vine, se uită, dar nu prea cumpără. Sunt tot felul de cărţi, de la cele pentru copii la beletristică şi poezii, şi preţurile sunt bune. Cine însă este interesat să cumpere ”Poemul invectivă” al lui Geo Bogza, chiar dacă dă mai puţin de trei lei pe el şi chiar dacă poetul a făcut de două ori închisoare pentru acele versuri licenţioase? Aproape nimeni. Ar mai fi câteva CD-uri şi DVD-uri aruncate într-un colţ, dar nici acestea nu prea atrag pe nimeni.

Niciun discount la jucării şi alimente

Există însă şi produse la care nu se aplică niciun fel de reducere. Acestea sunt jucăriile, de exemplu, marfă care de obicei se vinde bine şi poate fi transferată în alte magazine. ”Am venit să cumpăr nişte cadouri de Crăciun pentru copii. Credeam că sunt promoţii şi la jucării. Dacă ştiam, nu mai bătam drumul de pomană”, spune o mămică.

Nici alimentele nu au intrat pe lista de reduceri. Într-o singură parte a magazinului, câteva sticle de ulei de măsline sau de struguri, scumpe, dar şi unele de alcool, îşi aşteaptă cumpărătorii. Tot ceea ce înseamnă însă alimente se cumpără la preţuri normale, poate chiar mai ridicate decât în alte magazine.

Există precedent

Acesta nu este singurul magazin care se închide în Constanţa. La câţiva ani după revoluţie s-a deschis un centru comercial modern pe bulevardul IC Brătianu. Deşi a fost primul de asemenea anvergură, a dat însă faliment. Mai târziu, în 2010, grupul Interex a fost de asemenea nevoit să închidă un magazin, pe care îl deschisese cu patru ani înainte. În ambele cazuri a fost vorba despre lipsa de clienţi, care a fost pusă pe seama locului unde au fost construite.

 

Sursa: http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/cum-moare-un-supermarket-317170.html

Pampers, lapte praf și cămăşi de noapte, găsite de ANAF pe lista de cheltuieli a CREDIDAM

 

CredidamCel mai mare organism de administrare a drepturilor de autor ale interpreţilor, CREDIDAM, a înregistrat cheltuieli nejustificabile, printre care pampers, lapte praf sau cămăşi de noapte, transmite hotnews.ro.
Printre neregulile raportate de ANAF se numără TVA dedus greşit, neplata impozitului pe profit în unele cazuri, dar şi cheltuieli pentru parfumuri, medicamente sau zeci de sticle de vin Merlot şi Cuvee.
Aceleaşi cheltuieli nedeductibile identificate de ANAF includ o factură ARO Palace SA Braşov, din decembrie 2012, pentru “cazare, acces piscină, room service pentru Savu Liliana” – care nu este salariată CREDIDAM, dar oferă servicii de avocatură pentru asociaţie.
Toate cheltuielile constatate de ANAF reprezintă obligaţii suplimentare de peste cinci milioane de lei. Pentru mai puţin de jumătate din această sumă a fost emisă şi o somaţie de plată.
Atât raportul ANAF, cât şi somaţia de plată au fost contestate de CREDIDAM în instanţă.
ANAF a desfăşurat inspecţia fiscală la CREDIDAM în feburarie-iulie 2013 şi a urmarit o perioadă îndelungată: decembrie 2007 – decembrie 2012.
Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM este o asociaţie non-profit înfiinţată în 1996, care reprezintă interesele artiştilor interpreţi şi are şi cele mai mari încasări dintre asociaţiile de acest tip.
În 2007 a colectat peste 27 de milioane de lei în remuneraţii, potrivit ultimului raport financiar. Potrivit propriei descrieri, ea colectează şi repartizează banii care provin din difuzarea înregistrărilor prin intermediul diverselor media (radio, TV, cablu, restaurante etc.) către artiştii cărora li se cuvin aceste sume. CREDIDAM afirma că are peste 11.000 de membri.
În numărul din noiembrie al Jurnalului de Investigaţii puteţi citi o amplă anchetă referitoare la neregulile de la CREDIDAM.

Sursa: https://ziaruldeinvestigatii.ro/blog/posts/pampers-lapte-praf-si-camasi-de-noapte-gasite-de-anaf-pe-lista-de-cheltuieli-a-credidam

Autoritatea Navală Românâ a „torpilat” pavilionul românesc

 

Regina Maria Sursa Presamil.RoDupă ce a rămas fără flotă, România a pierdut şi pavilionul naţional. Afacerea „RIFA” este extrem de păguboasă pentru statul român. Începând din acest an, o societate cu răspundere limitată înregistrată în Cipru poate să vânde pavilionul românesc oricui doreşte, fără ca România să se aleagă cu ceva din aceste tranzacţii. Mai mult, contractul nu respectă normele legale şi nu a primit girul Parlamentului. Actuala conducere a Autorităţii Navale Române tace mâlc, de teamă să nu fie demisă. „Jurnal de Investigaţii” vă prezintă o radiografie completă a „pirateriei” comise de autorităţi la adresa pavilionului naţional.

Sub pretextul că vor să refacă flota naţională, câţiva politicieni constănţeni au lansat o iniţiativă legislaţivă care, la sfârşitul anului trecut, a îmbrăcat forma Ordonanţa Guvernului nr. 19/2012 privind dreptul Autorităţii Navale Române de a încheia contracte cu firme din străinătate.
Până aici, nimic suspect, mai ales că o foarte multe state din Vestul Europei, printre care Olanda, Finlanda, Danemarca şi altele, au făcut acest lucru. Numai că, în cazul ţării noastre, transformarea drapelului naţional în pavilion european de complezenţă nu aduce nici un beneficiu, ci numai probleme.

Şpagă de două milioane euro

Jaful pavilionului a fost extrem de bine pus la punct. Încă de la sfârşitul anului trecut, „băieţii deştepţi” de la Ministerul Transporturilor şi ANR au aranjat afacerea cu firma cipriotă şi, pentru ca înţelegerea să nu ajungă în atenţia opiniei publice, au secretizat contractul.
Suveica din transporturile navale a fost aşa de bine aranjată încât, în ciuda faptului că astăzi acest contract nu este valabil pentru că actul normativ privind pavilionul a fost întors din drum de Parlament, actul semnat de ANR şi firma cu răspundere limitată din Cipru produce efecte. Surse neoficiale susţin că străinii ar fi plătit un comision gras pentru pavilionul românesc şi nu vor să renunţe la afacere. De afacereaEugen Olteanu pavilionului românesc se leagă două nume: fostul secretar de stat Valentin Preda şi fostul director al ANR, Eugen Olteanu.
Ca un paradox, deşi Transporturile şi, implicit, ANR se află în portofoliul liberalilor, cei doi provin din tabăra social-democrată. Eugen Olteanu a fost numit în funcţia de director general al ANR de către secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Valentin Preda, pe 12 septembrie 2012. Ca şi cum tocmai pentru asta ar fi fost înscăunat la conducerea Autorităţii Navale, primul document oficial semnat de Olteanu a fost contractul prin care statul român cedează pavilionul maritim, pentru o perioadă de 30 de ani, firmei Ilvana Holding Limited, proaspăt înfiinţată în Cipru. Aşa cum am menţionat mai sus, contractul a fost inclus în categoria documentelor secrete.

 

Cine nu tace este mazilit

La începutul acestui an buboiul de la ANR s-a spart, odată cu numirea în funcţia de director general al ANR a lui Andrian Mihei.
Fostul deputat a preluat funcţia de la Mihai Şagău, care la rândul sau l-a înclouit pe Constantin Matei, succesorul fostului director Olteanu. Iniţial, demiterile şi numirile pe bandă rulantă de la ANR au fost puse pe seama disensiunilor politice între partidele de la guvernare şi a intereselor locale ale pesediştilor şi peneliştilor de la malul mării. Ulterior, odată cu desecretizarea de către Mihei a contractului de pavilion, s-a aflat adevăratul motiv.
Mihei, care nu a stat nici el prea mult în funcţia de director, a refuzat să parafeze acest contract, pe care şi acum îl consideră ilegal. „Contractul nu a fost semnat. Nu există cadrul legal”, a precizat fostul director general al ANR. Acesta a explicat că a decis desecretizarea contractului pentru că existau suspiciuni încălcarea mai multor acte normative interne şi internaţionale. „Am convocat un consiliu de conducere extraordinar la Ministerul Transporturilor, în care am prezentat implicaţiile constractului”, a menţionat Andrian Mihei.
După desecretizare, semnatarul contractului, Eugen Olteanu, s-a ales cu plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva intereselor publice ale statului. În cele din urmă Olteanu a primit NUP (neînceperea urmăririi penale), iar Mihei a fost demis.
Andrian Mihei Cel Cu HartiileAcesta din urmă nu a negat faptul că a fost schimbat din funcţie din cauza faptului că a refuzat să parafeze controversatul contract. Anterior momentului demiterii, Andrian Mihei a adus la cunoştinţa Parlamentului ilegalităţile de la ANR, lucru care, personal, nu i-a folosit la nimic, pentru că ulterior a fost schimbat din funcţie. Ordonanţa iniţiată de secretarul de stat Valentin Preda, un mai vechi „client al Jurnalului de Investigaţii, privind pavilionul a fost însă întoarsă din drum.
Pe cale de consecinţă, contractul cu firma cipriotă nu mai este valabil, însă societatea din Cipru a avut grijă să înştiinţezte ANR că, dacă nu recunoaşte înţelegerea, va acţiona statul român în instanţă. Actuala conducere a ANR tace mâlc în problema pavilionului, invocând ordine venite de sus. Mihai Andrei, actualul director ANR, susţine că are interdicţie de la minister să vorbească despre pavilionul românesc.

„Fabrica” de buletine de navă

În tot acest timp site-ul de înmatriculări nave a firmei cipriote funcţionează bine mersi. Compania se recomandă furnizoare de servicii înmatriculări nave 24 de ore pe zi, în fiecare zi a săptămânii, timp de 365 de zile pe an, în orice punc de pe glob, cu ajutorul propriului sistem informatic de operare.
Altfel spus, oricând şi de oriunde îţi poţi inmatricula nava sub pavilion românesc. Interesant este faptul că în antetul formularelor pentru înmatricularea navelor se află şi sigla ANR, deşi ordonanţa „Preda” nu a văzut lumina tiparului la Monitorul Oficial. Societatea cipriotă cu răspundere limitată înmatriculează orice navă mai mare de 500 tone registru. RIFA este acronimul englezesc de la Romanian International Flag Administration. În spatele afacerii RIFA/Ilvana Holding Limited sunt mai mulţi oameni de afaceri germani. Ilvana Holding Limited a fost constituită prin asocierea Kyros Shipping Gmbh & CO.KG, Astherm Services Gmbh şi Bhe Beteilingungen Gmbh. Societatea are sediul central în Cipru şi un oficiu regional la Hamburg, Germania.
Milioane de euro, aruncate-n mare

Teoretic, RIFA ar fi trebuit să plătească 1.000 de euro statului român pentru fiecare navă înmatriculată, sumă cu mult sub tarifele normale în sistemul pavilioanelor de complezenţă.
Img 2802În schimbul acestor bani, România răspunde, conform dreptului internaţional maritim, pentru orice problemă, de orice natură în care ar putea fi implicate navele: poluare, accidente, naufragii şi aşa mai departe. Mai mult, statul român nu şi- a asigurat un minim de beneficii la acest contract, aşa cum procedează toate statele care arborează pavilion de complezenţă, respectiv obligativitatea armatorilor de a angaja marinari români, existenţa unui număr minim de ofiţeri români la bord etc.
Spre comparaţie, Liberia, una dintre cele mai importante state care furnizează pavilion de complezenţă pe plan mondial, câştigă aproximativ 15 milioane de euro anual din taxele şi impozitele pe care le achită armatorii care îi utilizează drapelul naţional. Dacă pavilionul nu era dat pe gratis, România ar fi putut să ajungă măcar la jumătatea acestei sume, dat fiind faptul că mai mulţi armatori de renume mondial s-au declarat interesaţi de pavilionul românesc de complezenţă.

 

 

 

 

Sursa: (https://ziaruldeinvestigatii.ro/blog/posts/autoritatea-navala-romana-a-torpilat-pavilionul-romanesc)

SECRETELE CONSTANȚEI Unde a fost înmormântat Ovidiu?

81621

Călcăm pe oasele strămoșilor noștri, care s-au făcut pulbere în pământul Dobrogei. Trăim într-unul din cele mai frumoase orașe ale țării, despre care puțini știu că a fost dezvoltat de englezi. Nu există piatră în bătrânul Tomis care să nu aibă istorie, nu există casă fără trecut, nu există stradă fără poveste.

În serialul pe care îl începem astăzi vă propunem să încercăm să deslușim cele mai mari secrete ale Constanței.

Cel mai mare secret al vechiului Tomis este locul unde a fost înmormântat Publius Ovidius Naso, născut la data de 20 martie 43 î.Hr la Sulmona și mort în anul 17 sau 18 d. Hr la Constanța, în vechiul Tomis.

Avem o datorie sfântă de a-i descoperi mormântul. Suntem urmașii tracilor care, în urmă cu două milenii, l-au primit în viața lor pe Ovidiu, cel exilat. „Barbarii“ l-au îndrăgit pe poetul latin. L-au învățat obiceiurile locului, l-au învelit cu piei de animale sălbatice și l-au ospătat cu vin. Drept răsplată, poetul latin le-a închinat ode. Apoi, barbarii i-au săpat mormânt. Urmașii urmașilor lor i-au căutat locul de odihnă. Fiecare generație de arheologi speră că îl vor descoperi.

Nu se știe dacă marele poet a fost incinerat sau doar înmormântat. La vremea respectivă, în secolul I, erau două rituri de înmormântare: de incinerație și de inhumație, spun experții arheologi. Fiecare alegea modul de înmormântare în funcție de credința lui. Odată cu răspândirea creștinismului, se constată o creștere a numărului de inhumați. „Poate am descoperit mormântul lui Ovidiu, dar nu am știu că este al lui!“, spun arheologii.

Cert este că Ovidiu a fost înmormântat aici, așa cum spune arheologul Traian Cliante. „El a fost exilat aici și a încercat până la sfârșitul vieții sale să înduplece familia imperială să-l primească înapoi, dar nu a reușit“.

Ținând cont de faptul că Ovidiu era un om de vază, ar fi trebuit să fie înmormântat în apropierea zidului de incintă al cetății. „Presupunem că în acea vreme zidul cetății era la nord de piața Ovidiu de astăzi. Cum Tomisul a evoluat  spectaculos în secolele următoare, iar orașul se extindea în permanență, și în perioada romană timpurie orașul avea o altă întindere, iar zidurile ajungeau până la intersecția străzilor Mircea cu bulevardul Ferdinand până în apropiere de poarta 3 a Portului Constanța, există pericolul ca mormântul să fi dispărut“, spune arheologul.

Cetatea de la marginea lumii

La vremea morții lui Ovidiu, orașul Tomis era foarte mic. „O cetate la marginea lumii“, spune muzeograful Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă al Constanței. „Tomisul nu era colonie romană, ci doar un centru de comerț. La vremea aceea, mai importantă era Histria“, spune ea.

În perioada tulbure dintre cele două războaie mondiale, s-au descoperit mai multe sarcofage îmbodobite și s-a crezut atunci că unul dintre ele ar fi al lui Ovidiu. „Nu era al lui, atunci descoperirile se botezau cu multă ușurință, acum suntem mai prudenți“, spune Traian Cliante.

Pentru că urmașii tracilor nu i-au găsit mormântul, i-au ridicat o statuie și i-au scris pe frontispiciu testamentul: „Sub astă piatră zace Ovidiu,/ Cântărețul Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,/ O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,/ Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.

Primul poet care a cântat Dobrogea

Este primul poet care a cântat și a descris o regiune din România, și anume Dobrogea. Puține scrieri ale vremii au străbătut mileniile. Opera lui Ovidiu este tot atât de însemnată precum cea a lui Homer.

Scrisorile din exil ale latinului au o însemnată valoare documentară pentru trecutul țării noastre. În ele găsim informații privitoare la teritoriul și locuitorii Dobrogei antice.  „Metamorfozele“ vorbesc despre practicarea unor jocuri în antichitate, descriu obiecte  de uz casnic, prezintă psihologia tracilor, practici, descântece.

Prima iarnă petrecută la Tomis în exil, iarnă cumplită, priveliștea măreață, crivățul sălbatic sunt amintite în versurile Scrisorilor din exil: „Când însă vine iarna ce tristă și cumplită/ Și geru-mbracă țara în albul lui veșmânt/ Și când la miazănoapte e crivăț și ninsoare/ Atunci să-i vezi pe barbari de viscol doborâți! // Nici soarele, nici ploaia nu pot topi zăpada, /Și crivățul o-ngheață: ea-n veci nu se mai ia; /Nu s-a topit cea veche că vine alta nouă/Și-n multe părți rămâne omăt din două ierni// Și-așa de tare-i vântul, că dezgolește case/ Și turnurile nalte le surpă la pământ. //Și-atunci, de frig, barbarii își pun pe ei cojoace, /Își pun ițari, nu-și lasă decât obrazul gol, /Iar țurțurii de gheață le zuruie în plete, /De alba promoroacă scânteie barba lor. /Aice vinu-ngheață și el păstrează chipul /Ulciorului, și nu-l bei, ci-l fărâmi în bucăți!“

Autor: Mariana Iancu

Sursa: www.reporterntv.ro

Regiile de media la raport: 2012 versus 2011. Media Consulta International conduce detașat topul

adplayers_report_case_de_media_20012vs2011_final600

Raportul adplayers 2013 scoate in evidenta evolutia cifrelor de afaceri ale caselor de vanzari media 2012 versus 2011, si include jucatori relevanti de pe piata de profil in ultimii ani – companii care au declarat in portofoliul de servicii activitati specifice caselor de vanzari, fara a lua in calcul companii “rebranduite” in ultimii ani in urma unor inchideri de activitati rasunatoare. Departe de a fi singura, Splendid Media, compania care a reprezentat pana nu de mult vanzarile TVR, ar fi poate cea mai celebra dintre acestea.

Jucatorii.

Fara a avea pretentia vreunui top in plina cadere a pietei de publicitate, evolutia cifrelor de afaceri raportate de  catre regiile de vanzari ale principalelor canale media (Print si TV) la Ministerul de Finante pentru anii 2011 si 2012 este la fel de relevanta si in ordinea alfabetica a companiilor. Casele de vanzari specializate in media online merita un raport separat avand in vedere cumularea frecventa a serviciilor specifice agentiilor de media cu cele ale regiilor.

Cu toate ca in 2011 inregistreaza 2,5 Milioane de euro, regia Cable Direct nu intoarce date interogand site-ul Ministerului de Finante, pentru anul 2012, cel putin deocamdata. (n.r. In lipsa acestora, asteptam datele de la companie).

CLIR Media a scazut la un sfert din rulajul anului 2011, inregistrand cifra de afaceri la sfarsitul anului 2012  986,5 Mii de euro, in scadere cu 78% comparativ cu anul precedent.

DBV Media House tragea linie anul trecut la 2,2 Milioane euro, in scadere cu 12% fata de anul 2011.

Cu o evolutie liniara din punct de vedere al cifrei de afaceri, Goldbach Media creste cu 2% peste anul 2011, si raporteaza pierderi mai mici.

Media Consulta International, care inregistreaza si cea mai mare cifra de afaceri printre companiile care au in portofoliul de servicii activitati ale regiilor de vanzari, raporteaza venituri totale de 8 milioane de euro in 2012, in scadere cu aproape jumatate comparativ cu anul precedent.

Ca regiile de presa scrisa nu mai sunt multimilionare in euro demonstreaza si regia Midas Media care, avand venituri totale cu putin sub 1 Milion de euro, arata ca afacerea unei case de vanzari poate fi multimilionara macar in moneda nationala – in lei.

Punct si de la capat. Anul 2013 ar putea arata dezastruos comparativ cu 2012. Cel putin daca ne gandim ca niciun intermediar nu a mai putut achizitiona spatiu media de televiziune in numele clientilor. Ordonanta care a oprit practic achizitia spatiului media Tv de catre intermediari va face cu atat mai dificil un clasament al veniturilor avand in vedere ca acestea ar putea reprezenta doar un comision, nicidecum volume de vanzari semnificative.

Mai mult in adplayers report.

iulian.toma@adplayers.ro

 

Cine este cel mai bogat constănțean

324141-deschidere-1

Pe Gabriel Comănescu, cel mai bogat constănţean, o să-l vedeţi rar în public. Trăieşte mai mult prin avioane şi, atunci când apare public, este discret. Acest lucru nu l-a împiedicat să facă bani. Topul Forbes apărut astăzi în clasează în topul celor mai bogaţi români. Pe locul al şaselea, mai exact, cu o avere de 500 de milioane de euro. Spune despre el că este constănţean, iar suma prezentată îl face cel mai bogat locuitor al judeţului.

Primii paşi

A fost printre primii care şi-au deschis o societate comercială din România. Chiar primul, îi place să spună, deşi mai există un om de afaceri care afirmă acelaşi lucru: Dinu Patriciu. S-a născut în 1967 şi a absolvit Academia Navală Mircea cel Bătrân, fiind specializat în inginerie electromecanică navală. Este ofiţer electrician în marina comercială, iar revoluţia îl prinde într-un post de inginer electromecanic la Romline.  Intră în afacerile cu petrol în 1999, când cumpără de la AVAS companiile de foraj pe uscat Foserco si Aquafor. În anul 2001 câştigă licitaţia pentru uzina 1 Mai Ploieşti, care devine Upetrom – 1 Mai, iar în 2004 înfiinţează Grup Servicii Petroliere, cu sediul în Portul Constanţa. În 2005 înfiinţează Upetrom Group, un grup integrat de societăţi cu activităţi în construcţii şi foraj marin, servicii de intervenţii la sondă, servicii submarine, construcţii hidrotehnice, instruire, inginerie, transport naval şi servicii de turism. GSP şi Upetrom – 1 Mai rămân ”perlele coroanei”.

Marea lovitură

Marea lovitură o dă însă în anul 2006, când reuşeşte să cumpere, de la Petrom, mai multe platforme petroliere de foraj maritim. Au intrat atunci în proprietatea sa Atlas, Jupiter, Orizont, Prometeu şi Saturn. Comănescu nu avea banii pentru ele, dar a sesizat potenţialul imens de business. A reuşit să obţină un credit de la BCR, în valoarea de 125 de milioane de dolari, pentru achiziţia lor. Vinde repede una din platforme, pentru a face rost de cash.

Ban la ban trage

De aici înainte, afacerile s-au dezvoltat pe principiul românesc ce stă la baza capitalismului, aşa cum spunea Patriciu: ”ban la ban trage”. Firmele lui Comănescu s-au implicat în tot mai multe business-uri. Platormele au ajuns să caute petrol în mările din întreaga lume, până în Mexic, de exemplu. În 2008, cifra de afaceri a Upetrom Group era de peste 400 de milioane euro.

Arma secretă a lui Băsescu

În 2009 ajunge subiect în cea mai importantă dezbatere televizată înainte de alegerile pentru preşedintele României. Traian Băsescu l-a întrebat pe Mircea Geoană, în direct, dacă ştie care este cel mai mare contract semnat în ultimele 30 de zile între România şi Federaţia Rusă. Geoană nu ştia. Asul din mâneca lui Băsescu era Gabriel Comănescu, care semnase, prin GSP, un contract de 269 milioane dolari, pe 19 noiembrie 2009, ce prevedea construirea unei conducte de transport a gazelor naturale de 150 km, de-a lungul coastei Mării Negre, care să alimenteze oraşul Soci. GSP a câştigat atunci o licitaţie internaţională. Între timp a investit şi în modernizarea flotei, deţinând acum mai multe nave performante şi specializate, dar şi într-un modern centru de instruire, de şapte milioane de euro, în portul Constanţa. În 2010, Upetrom Group are o cifră de afaceri de 600 milioane euro. În 2011, GSP se claseză pe locul secund în topul Deloitte pentru Europa Centrală, după rata de creştere a cifrei de afaceri. În 2012, GSP intră pe piaţa din Marea Nordului, obţinând două contracte pentru foraj şi instalare de conducte submarine cu Wintershall, cel mai mare producător de ţiţei şi gaze natural din Germania.

Gabriel Comănescu este îngrijorat de soarta portului Constanţa. ”Ar trebui să fie 100% la stat”, a spus el, la o întâlnirea cu operatorii portuari. Nu este de acord cu transferul acţiunilor de la Ministerul Transporturilor la autorităţile locale şi cu atât mai mult se opune unui eventual control al acestora din urmă asupra portului. Nu este prieten cu actuala conducere a oraşului, iar surse politice afirmă că l-a susţinut financiar, în campania electorală, pe unul dintre contracandidaţii primarului Radu Mazăre. Nu s-a implicat în politică, dar este atent la numele de actuali sau viitori politicieni care pot schimba ceva. A derulat mai multe campanii umanitare, constând chiar şi în construcţii de locuinţe pentru persoanele nevoiaşe, dar nu le-a făcut niciodată publice.

Pe lângă afacerile cu petrol, Gabriel Comănescu a investit şi în domenii. Are în plan realizarea unei televiziuni, Black Sea TV, care să reflecte subiecte de interes din zona Mării Negre. A obţinut şi licenţă de la CNA, dar nu se grăbeşte să o pună pe picioare.A investit însă, ca orice constănţean cu bani, şi în turism. A renovat în întregime un hotel din staţiunea Mamaia, pe care l-a reclasificat la cinci stele. A cumpărat şi o clădire emblematică a Constanţei, Casa cu lei, care este însă încă în paragină, în consonanţă, deocamdată, cu întreaga zonă peninsulară. A cumpărat şi o navă cu pânze pe care o închiriază vara turiştilor. Adornate este una dintre cele mai frumoase ambarcaţiuni din marea Neagră. Velierul a participat în acest an lacele mai importante competiţii din Marea Neagră. Să vezi toate aceste vase, pe mare, este un spectacol deosebit, spune Comănescu. În adâncul inimii, omul de afaceri cu o avere de 500 de milioane de euro a rămas un simplu lup de mare.

Sursa: Romania libera