Afacerea F 16: România cumpără avioane la mâna a treia

Vestea că primul detaşament de piloţi militari a decolat spre Portugalia pentru iniţierea în pilotajul aparatelor F 16 i- a umplut de mândrie pe politicieni de la putere şi epoleţii auriţi ai armatei. Primii se bucură că, în pragul campaniei pentru prezidenţiale, mai bifează un eveniment iar militarii au ocazia să participe la o festivitate unde vor aduna scamele de pe umerii şefilor. Dincolo de toate acestea rămâne adevărul şi o întrebare: de ce piloţii români sunt obligaţi să- şi rişte viaţa pe un nou sicriu zburător ?

an-f-16-on-the-ground

Am avut de câteva ori ocazia să văd de aproape un F 16. Mult mai bine finisat comparativ cu MiG- urile ruseşti, cu o siluetă agilă, o carlinga extrem de bine luminată şi dotată, ce mai, un aparat conceput după standardele de confort din occident. Numai că, dincolo de apariţiile din filmele de acţiune şi reclama intensă pe care o face acestui tip de aparat celebra formaţie de acrobaţie aeriană „Thunderbirds”, F 16 este un avion trecut de prima tinereţe, cu probleme de mentenanţă şi departe de cerinţele actuale ale unui aparat multirol. De ce România a acceptat să cumpere acest tip de aparat, dar mai ales de ce nu am achiziţionat măcar F 16 noi, acestea sunt întrebări la care probabil nu vom primi răspuns niciodată. Un lucru este însă cert: afacerea F 16 seamănă ca două picături de apă cu afacerea fregatelor de tip 22. Rămâne de văzut când vom afla cât şi cum s- a dat şpaga.

Duşa, o gogomănie „strategică”

„Programul strategic “Avion multirol al Forţelor Aeriene”, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prevede realizarea, în prima fază, a unei capabilităţi aeriene iniţiale şi ulterior, gradual, a capabilităţii finale cu avioane de generaţia a cincea, parcurgând o perioadă de tranziţie asigurată cu avioane F-16. Aeronavele, care vor fi modernizate la standardul F-16 MLU M5.2, vor intra în dotarea Armatei României după anul 2016 şi vor fi operaţionale din 2017, iar pregătirea piloţilor va fi făcută în două etape, prima în Portugalia şi a doua în România. Avioanele F-16 achiziţionate din Portugalia vor avea resurse de zbor în medie de peste 4.500 de ore de zbor fiecare, iar perioada de exploatare va fi de minimum 20 de ani, în condiţiile unui nivel de instruire de minim 200 de ore de zbor pe avion. Pentru realizarea capabilităţii operaţionale aeriene conform Legii nr. 240/2013, este necesară şi realizarea unei infrastructuri în bazele aeriene, necesară operării avioanelor F-16. În acest sens, au fost iniţiate proiecte finanţate prin programul NATO de investiţii de securitate, precum şi prin proiecte de infrastructură care se vor realiza prin investiţii naţionale în perioada 2014-2016, aflate în diferite faze de realizare”, a precizat Ministerul Apărării Naţionale. Pentru neavizaţi, sună frumos, însă din păcate, realitatea este cu totul alta. Se cuvin câteva lămuriri. Varianta de F 16 pe care România a bătut palma să o cumpere de la portughezi este A/B, adică prima generaţie de F 16, construită în anii 70. Aceste aparate au fost modificate şi îmbunătăţite până la standardul Block 20. Spre comparaţie, de la lansarea generaţiei A/B şi până în prezent contructorul General Dynamics a mai realizat încă şase variante ale aparatului, ultimul fiind F 16V, în timp ce standardele de modernizare au ajuns până la Block 60. În aceste condiţii, termenul „avion multirol” invocat de MapN nu există. F 16 A/B pe care îl cumpărăm noi a fost contruit cu mult înainte de inventarea termenului de avion multirol şi este în realitate un simlu avion de vânătoare, similar cu coşciugul zburător MiG 21. Mai pe scurt, după ce că dăm o groază de bani pe avioane folosite, cumpărăm şi cea mai veche variantă. Dar asta nu e totul.

Portughezii le-au primit cadou, România le plăteşte cu bani grei

Oficialii români au omis să precizeze un lucru deosebit de interesant şi grav în acelaşi timp: noi nu achiziţionăt avioanele de la portughezi, ci de la americani. Potrivit pubicaţiei Aviation Week & Space Technology, aparatele F-16 au intrat în dotarea forţelor aeriene portugheze prin Programul Atlantis I şi Atlantis II, o compensaţie acordată Portugaliei pentru utilizarea de către SUA a Bazei aeriene din Insulele Azore. Acordul includea livrarea a 20 de avioane F-16 Blokc 15 plus piese de schimb, echipamente de sprijin şi instruire a echipelor de mentenanţă şi de pilotaj. În 1996, forţele aeriene portugheze au solicitat alte 25 de F-16 clasa A/B din excedentul forţelor aeriene americane, împreună cu 5 F100-PW-220E motoare de schimb. Costurile estimate au fost de 258 milioane dolari. Avioanele Block 15 second- hand urmau să fie utilizate pentru atac la sol (nicidecum multirol) începând cu 1998.

Cotidianul Público Portugal: avioanele aparţin SUA

Presa din Portugalia a dezvăluit, la sfârşitul anului trecut culisele afacerii cu F 16. Potrivit Público Portugal există un singur acord semnat între guvernul României şi cel al Portugaliei prin care cea din urmă primeşte 186 de milioane de euro din partea României. 108,2 milioane de euro costă conversia celor 12 F-16 MLU şi pregătirea personalului navigant şi tehnic pentru operarea avioanele F-16, iar restul de 78 de milioane de euro cosntituie beneficiu. Aceeaşi sursă mai precizează că negocierea dintre Lisabona și București a depins în mare măsură de aprobarea dată de guvernul SUA şi de votul Congresului american, „în legătură cu obținerea transferului avioanelor F-16 către o de terță parte”. Altfel spus, portughezii le- au primit cu titlu gratuit spre folosinţă, iar de vândut le vând tot americanii.

Piloţii români nu- l vor

Deşi F 16 le va asigura pâine în următorii ani, piloţii militari ar fi vrut să zboare cu un avion mult mai modern. Gurile rele din aviaţia militarp spun că F- ul are nevoie de un număr cel puţin dublu de mecanici la întreţinere comparativ cu MiG- urile. De asemenea iarna trebuie ţinut obligatoriu în hangar pentru că altfel s-ar putea să nu mai pornească. Ar mai fi de menţionat dezavantajul major al prizei de aer poziţionată sub avion, orice obiect de pe pistă, chiar şi o pietricică aspirată de motor ducând la distrugerea acestuia. De altfel piloţii de F 16, indiferent de naţionalitate obişnuiesc să adune pietricele de pe pistă ori de te ori se află în preajma avionului. Dar poate cel mai elocvent exemplu este demisia unui factor de răspundere din echipa română de negociere a contractului pentru F 16. Pilot de vânătoare experimentat, ofiţerul s-a opus achiziţiei avioanelor şi a trebui să părăsescă statul Major al Forţelor Aeriene.

Istoric operaţional

Mediatizat intens, F 16 Figter Falcon nu are însă un palmares notabil pe front. A fost utilizat pe larg de armata americană în Iraq, Afganistan şi Libia. US Air Force îl va retrage definitiv din serviciu în 2025. Israelul a utilizat „şoimul luptător” pentru doborârea unui elicopter şi a mai multor avioane siriene. De asemenea F 16 a fost protagonistul conflictului dintre Turcia şi Grecia, unde a pierdut în faţa adversarului. Două F 16 turceşti au fost doborâte în luptă aeriană de două avioane Miraje 2000 ale Greciei. Cu toate acestea s- a bucurat de un real succes la export. Peste 4.500 de aparate au fost construite, iar în prezent avionul se află în exploatare în 25 de state.

Darius Martinescu

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comments are closed.